Sa vad recomand un ceas bun: Seiko

Dragi compatrioti,

Imi incep acest mesaj prin a va spune ca sunt bine, sanatos si lucrez cu spor. Cu atat de mult spor si sport, incat la 10 seara sunt rupt de oboseala. Evident, se fac si bani din asta, dar nu stiti cat de mult imi doresc acum o saptamana de pauza.

Oricum, lucratul asta excesiv are si anumite beneficii. In primul rand, adorm mult mai usor in ultima vreme. Pentru ca daca esti rupt de oboseala de te dor toti muschii, adormi ca pruncu’ in orice pozitie. Si in orice loc. Am adormit odata stand pe scari si “vorbind” cu cineva. Deci mna…

In al doilea rand, lucrez asa mult acum la casuta. Iar casuta se face tot mai faina in fiecare zi. Cu rabdare, timp si bani, o sa am pana la urma casa pe care mi-am dorit-o. Nu e mare, nici nu trebuie, ca n-am chef sa incalzesc iarna la ea de ma plictisesc.

Iar cu jobul, merge bine. Atat de bine, incat mi-am permis dupa mult timp sa imi cumpar ceva ce n-am mai luat de multa vreme: un ceas. Si nu orice ceas, ci un ceas Seiko albastru, simplist.

Nu stiu daca am mai mentionat pe aici, dar imi plac ceasurile de la Seiko. Sunt foarte simpliste si elegante, japoneze, durabile si care arata bine atunci cand te intalnesti cu un client. Cum eu port ceva costum cu o tenta albastra, ceasul ala s-a potrivit de minune.

Ceasul e bun, merge, nu se zgarie foarte usor. Ceea ce vroiam.

Momentan lucrurile merg bine. Nu ma pot plange, chiar daca ritmul e intens. Daca la final de an imi indeplinsesc tot ceea ce mi-am pus in plan, atunci chiar pot sa petrec linistit craciunul si revelionul, fara vreo grija. Si sa imi pun gandurile in ordine, pregatind un nou an.

Mai e o gramada de timp pana atunci, suntem abia in martie. Dar mna, gandesc pe termen lung.

Bla bla -uri

N-am mai scris de multa vreme

Dar revin.

Nimic important

Nimic impresionant

Doar sa o ard pe net cu pareri care sa deranjeze lumea

Sau nu

Nu e relevant

Citesti daca vrei

Iar daca iti place dai un like si lasi un comentariu.

Cam asta-i tot.

Ne-auzim.

What’s UP ?

Nu cantaretul, ci e o simpla intrebare. Ce mai faceti oamenilor ?

Eu de vreo 10 luni n-am mai dat nici un semn in online, am fost plin de lucruri de facut si sincer acest blog pe wordpress a fost ultima mea treaba.

Dar am avut si eu o ora libera acum si am zis sa verific care e stagiul proiectelor pe care le am, asa, de fun.

Si am zis sa mai trec si o mentiune pe aici, sa nu ziceti ca am murit sau ceva. Tot pe la Arad sunt, cu multe vizite la Timisoara, Cluj si Bucuresti, prea multe as spune. Am si cateva povestiri interesante pentru drum, dar acestea vor veni cu alta ocazie. Pentru moment va spun ca totul e bine si ca probabil voi revenii in curand cu mai multe articole de calitate.

Ma rog, de calitate. Ramblings, man, ramblings. Ca de aia e blogul asta aici.

Scris din an in pasti

Am scris din an in pasti pe blogul asta. Cred ca au trecut ceva mai bine de 6 luni de la ultimul articol publicat aici. Si asta pentru ca intre timp am mai fost ocupat cu altceva.

Am mai fost plecat prin afara tarii si accesul la internet a fost limitat. Si oricum, dupa o zi de munca prin afara numai chef de facebook si internet nu am.

Si cand aveam, incercam sa mai comunic cu rudele si cativa prieteni apropiati, care vroiau sa vada cum imi merge.

Acum dupa 6 luni am ajuns pana acasa si mi-am dat seama ca lucrurile s-au schimbat. Si am aflat si ceva lucruri noi si interesante.

In primul rand, scoala de soferi in Bucuresti costa 700 de lei in general, comparativ cu cei 1100 de lei pe care i-am platit eu la Arad. And I was like what ? Am dat o gramada de bani intr-un orasel mic iar in capitala tarii, unde salarile sunt mari si traiul ceva mai bun e scoala de soferi la 60 % din pret. Pff…. ciudat tare cum functioneaza economia in anumite orase.

In Arad lucrurile nu s-au schimbat teribil. Au mai deschis partial o bucata de autostrada, de la Nadlac pana la Pecica, dar inca nu au dus-o pana la marginea Aradului, tot trebuie sa iesi pana la Pecica si apoi sa mergi pe un drum national extrem de aglomerat pana in Arad.

Mna, unele lucruri tind sa nu se schimbe asa usor. Ramane de vazut in urmatoarele luni ce se va schimba. Poate apuc sa ajung mai des pe coltul asta de internet sa mai enervez sau binedispus oamenii cu balariile pe care le debitez.

Ce o sa fac de Revelion

Daca acum o saptamana v-am povestit ca am fost la Dubrovnik, ei bine, acum e timpul sa va povestesc de locatia in care vreau sa imi petrec revelionul.

E ceva mai departe de Dubrovnik, motiv pentru care voi evita sa folosesc masina. Si daca voi ajunge acolo, tot voi evita sa folosesc masina, pentru ca aceasta capitala este extrem de aglomerata si cu stradute care te incurca. Plus taxe ca sa intri in centrul orasului. Nu e vorba de Londra, ci de Paris.

Consoarta a decis ca vrea o vacanta special anul asta, asa ca prin intermediul acestui blog o anunt ca vom merge intr-un city-break Paris de revelion. Chiar daca e scump, nu faci acest lucru de fiecare data, motiv pentru care am decis ca merita banii pentru un revelion la Paris.

Si nu doar pentru focurile de artificii, ci si pentru o vizita la monumentele obisnuite din Paris, precum Turnul Eiffel si Arcul de Triumf cel original. Muzeul Luvru nu e de vizitat, n-am chef de stat la coada. Probabil ca vom sorbi o cafea intr-o dimineata pe unul din bulevardele principale din Paris, chiar daca va fi o avere.

Dupa cum ziceam, senzatia conteaza, chiar daca o singura data. Exact ca si un actor, care isi joaca rolul intr-un film.

Oricum, am deviat. Deci Paris-ul e ultimul oras pe lista anul asta. Iarna probabil ca o sa o fac in Straja sau in Semenic, depinde de chef si evident de stratul de zapada. Desi as putea sa merg si la Arieseni, ca e relativ aproape. Dar mna, mai am timp sa ma hotarasc legat de asta. Mai sunt multe lucruri de facut intre timp. Cum ar fi alegerea unui nou presedinte. Deci ar fi bine ca multi oameni sa isi miste fundurile la vot, atat de multi incat sa nu il avem pe Victor Ponta nici macar in turul 2.

Dubrovnik, o frumusete de statiune

In ultima bucata de vara pe care am avut-o libera am zis ca e bine sa mai ies si undeva in afara Romaniei pentru o scurta vacanta. Asa ca am ales varianta de litoral Croatia pentru putina relaxare.

Pentru cei interesati, drumul rapid e prin Arad – Nadlac – Szeged – Subotica – Sombor – Osijek – Zenica – Sarajevo – Mostar – Dubrovnik. Eu insa am mers pe alta varianta, mergand e TImsoara – Vrsec – Belgrad – Uzice – Niksic – Dubrovnik. Ambele trasee sunt destul de lungi de facut cu masina, asa ca aveti grija sa aveti cu voi ceva oameni ca sa nu va plictisiti 🙂

Cat despre Dubrovnik, asa cum am spus, o frumusete de oras, m-am plimbat pe jos pe acolo de am facut basici la picioare, dar s-a meritat sa ma plimb, pentru ca, dupa cum am zis, este un loc extraordinar. Cladiri vechi, o arhitectura placuta, la malul marii, nisip cat de cat fin si caldura: reteta potrivita pentru o scurta vacanta.

La intoarcerea a fost ceva mai rau, pentru ca prin Serbia dadeau iar ploile gramada iar drumurile erau un cosmar la cat de ude erau.

Cu toate astea, scurta vacanta s-a dovedit a fi un succes, pentru ca mi-am reincarcat bateriile pentru o toamna care va fi lunga…..

La mare, la soare

… fetele sunt ceva mai putin goale ca anul trecut. Cel putin dupa prima dupa masa petrecuta aici. Sau mai degraba dimineata. A fost smecker, apa calda, soare puternic. Cand am plecat de la adormeala pe plaja era inca bine si frumos, dar incepusera sa vina norii.

Iar acum, la 3 dupa masa, bum: o ploaie strasnica, cu tunete si fulgere gramada care au omorat orice conexiune la net. Scriu articolul asta intr-un Word, ca sa nu uit ceva vroiam sa zic.

Orange-ul a picat o perioada, dar asta este, n-am venit la mare sa stau special pe net. Mai stau seara, dupa o zi relaxanta la plaja, dar cam atat.

Prima zi la mare fu faina, pacat intr-un fel de ploaia asta. Intr-un fel, pentru ca oricum era prea cald si odata cu ploaia asta a venit un aer extrem de placut si racoros. O nebunie a simturilor, as spune.

Va las, mai scriu cand oi mai avea timp printre sesiunile de baie de soare.

In 3 august…

Au trecut 95 de ani de cand trupele romanesti au intrat in Timisoara.

Asta e singura chestie care imi trece in cap referitor la aceasta data. Poate pentru ca am petrecut de multe ori timp prin Timisoara si am trecut pe langa statia de tramvai 3 August 1919, aproape de Piata Traian. Tot treceam pe acolo si nu stiam initial de ce era asa reprezentativa aceasta data in acest oras.

Dupa care am aflat. E data in care Timisoara a devenit cu adevarat teritoriu romanesc. Asta dupa ce ani de zile a fost fie sub stapanire maghiara, fie turceasca, fie sarbeasca. In acea zi Timisoara a devenit teritoriu romanesc si nu a mai parasit Romania de atunci. Iar acum sunt si zilele Timisoarei in localitate.

Motiv pentru care voi arunca o privire pe acolo sa vad ce se mai intampla.

Sa fie ganduri de vara ?

Dupa doua luni in care efectiv m-am saturat de cate ploi am avut, au fost intr-un final doua zile cu un soare decent prin Romania. Asta nu inseamna ca ploile sunt ca si terminate.

Au fost doua luni in care puteam spune ca ma plimbam mai mult cu barca decat cu bicicleta sau cu masina. Apa pe strada era o imagine normala iar in anumite momente chiar erau inundate unele strazi.

In momente de genul cu frig (da, frig, in toiul verii) si umezeala nu aveam mare chef sa merg la salina Turda. Mi-ar fi placut la nebunie sa ajung sa vad si salina din Turda in lunile astea, dar vremea a fost … sa zicem doar ploioasa.

Cert e ca mai am timp. Luna august se anunta a fi una secetoasa. Dar sa fim sinceri, inainte de vara meteorologii ziceau ca vara va fi secetoasa. Cine sa ii mai creada ?

Intre timp, “vecinii” suedezi si norvegieni mor de cald. Nu mai putin de 32 de grade in nord. WTF is wrong with the weather ?

Oare cand o sa zbor cu trenul… ?

E o intrebare retorica, evident. Momentan merg cu trenul IR spre Drobeta Turnu Severin si am impresia ca in orice moment poate sa zboare de pe sine la cum sare.

Desi viteza cu care mergem e una modica, as spune. Doar 90 km/h. Zici ca merg cu masina pe drumul dintre Onesti si Bacau, asa de rau e.

Linia rea, 0 bani pentru reparatii si denivelarile devin tot mai evidente. Ca si la drumuri. Doar ca acolo mai intervine cineva…. aici nu