Oare cand o sa zbor cu trenul… ?

E o intrebare retorica, evident. Momentan merg cu trenul IR spre Drobeta Turnu Severin si am impresia ca in orice moment poate sa zboare de pe sine la cum sare.

Desi viteza cu care mergem e una modica, as spune. Doar 90 km/h. Zici ca merg cu masina pe drumul dintre Onesti si Bacau, asa de rau e.

Linia rea, 0 bani pentru reparatii si denivelarile devin tot mai evidente. Ca si la drumuri. Doar ca acolo mai intervine cineva…. aici nu

O poveste cu bunici

Am ceva ani buni din viata scursi si mai am momente, cum este cel de acum, in care ma gandesc la ceea ce ar urma sa fie batranetea. Si inevitabil gandul asta ma duce la bunicii mei.

Au imbatranit mult fata de cum ii stiam eu. Par alb carunt, mers tot mai greoi si cocosat. Munca la tara i-a stors de puteri si bolile i-au ajuns din urma intr-un final.

Buna-mea are probleme cu reumatismul si a urmat un tratament natural reumatism tot are probleme. Deja cand e intr-un stadiu mai avansat, nu prea mai ai ce sa ii faci. Plus ca oasele o supara tare si o dor de nu e adevarat. Are si osteoporoza si mai mult ca sigur si ceva oase deformate, pentru ca sta prea cocosata de ceva vreme.

Bunicul meu e ceva mai ok, dar tot il supara salele, dupa cum tocmai el spune. A lucrat mult la camp, a lucrat si la service (a fost mecanic de dacii imediat dupa revolutie) si toate astea l-au cam afectat la spate. Adoarme greu noaptea din cauza durerii, dar nu se plange. Poate vrea sa fie puternic pentru nevasta lui, poate nu vrea sa isi arate vreo slabiciune in public.

Si cu toate astea, cu toate durerilor si bolile, nu ezita sa ma primeasca cu bratele si sa imi zambeasca de fiecare data cand ajung la ei. Cine stie, poate stiu si ei ca nu mai au multa vreme si vor sa se bucure de fiecare moment placut alaturi de rude.

Cine stie…..

In fine, hai ca ma ia instant tristetea si nu vreau asa ceva. Vreau si eu sa ma bucur cat sunt tanar, pentru ca atunci cand esti batran si deja nu mai poti, parca viata e prea trista 😦